Another Random Blog

29 august 2008

Nici tu nu crezi ce spui. Si uiti. Uiti tot…in secunda in care ai tacut. Iar eu sunt condamnata sa adun fiecare cuvant si sa il port cu mine pana in ultima clipa. Am fost mereu instatata de cuvinte…si ele mi-au fost cand prieten cand dusman. Venind de la tine sunt ca un drog. Am nevoie de o doza zilnica…desi stiu ca intr-o zi ai putea sa mi le iei…si am sa intru in sevraj.

As vrea sa ma dobori. Sa ma lovesti in moalele capului si sa ma lasi zacand acolo… M-as zvarcoli o vreme si apoi as ramane nemiscata…intr-o toropeala salvatoare. As sta o vreme in asa zisa convalescenta a sufletului. Fara sa dorm, fara sa mananc..fara sa visez. As fixa cu ochii tavanul, sau cerul, sau stelele. As vedea doar chipul tau. Mi s-ar usca intr-un final si lacrimile. Si apoi intr-o zi m-as ridica…si, la inceput schiopatand, mai mult pe jos decat pe sus, mi-as continua drumul… pana intr-o dimineata cand ma voi trezi fara sa iti vad chipul, fara sa ma gandesc unde esti si ce-ai facut azi noapte. Voi realiza ca nu ma stiu exact cum arata zambetul tau si ca nu mai tin minte cum suna vocea ta. Voi privi in jur si voi vedea in sfarsit ca s-a facut primavara, ca lumea freamata si ma asteapta. O voi saluta timid si imi voi cere iertare ca am lipsit atat de mult. Ea ma va primi cu bratele deschise…si, pe nesimtite, voi incepe sa traiesc din nou. Pentru mine.

Dar tu nu imi dai inca lovitura de gratie. Ma cari dupa tine, sangeranda. Imi dai din cand in cand un antidot slab care sa ma tina in viata. Te faci ca ma iubesti cand simti ca nu mai pot. Imi dai cuvinte frumoase, ca picaturile de apa unui om pierdut in desert. Imi hranesti iluzia ca intr-o zi ai sa fii al meu, desi stii si stiu ca stii ca nu mai vrei nimic. Imi zici ca sunt frumoasa si ca vrei sa ma recuceresti…desi stii ca sunt a ta pe de-antregul. Te joci asa cum se joaca un copil cu mancarea atunci cand s-a saturat. O lingureste doar. Fara pofta. Fara chef…cu gandul la alt fel.

Iar eu ma pierd cu fiecare clipa mai mult. Pierd zile, pierd ganduri, pierd din mine. Iti zambesc si incerc sa te resping…si nu prea. Nu am puterea sa iti zic un NU hotarat. Iti zic un nu tremurat si il insotesc de un zambet…mi-e tama ca daca as fi prea categorica, te-ai rasuci din calcaie si nu te-ai mai intoarce niciodata…iar eu m-as invinui pentru totdeauna ca te-am alungat.