Saturday, August 30, 2008

Zile de chin (I)

26 august 2008

Sunt o frunza in bataia vĂ¢ntului. Traiesc haotic si bizar intr-un iures nesfarsit al zilelor, clipelor…viselor. Ma risipesc si ma adun. Ma ridic si plutesc cateva clipe si apoi ma izbesc violent de caldaram. Dar am o structura fericita-unii i-ar spune moale,  eu, insa, ii zic flexibila-care ma ajuta sa nu ma frang, desi loviturile le simt pana in adancul sufletului.  Asa sunt eu…frunza.  Cu nervuri.  Libera, dar la cheremul vantului. Usoara, incat si cea mai slaba adiere ma poate ridica in inalturi… Uneori cad pe umarul cuiva si ma agat nebuneste de haina lui. Ma poarta o vreme…ii tin de cald. El isi continua drumul, iar eu invat sa-i iubesc pasii, vocea, mirosul. De acolo de pe umar, din umbra. Dar vine primavara si el isi leapada haina.

Nu pot sa cersesc dragostea ta… desi mi-as dori-o. Te inventez in suflet in fiecare zi. Poate ca n-a mai ramas nimic din cine esti tu de fapt. Poate ca nici nu a fost vreodata ceva din tine in mintea mea.

Ma agat de vise ca de mana mamei atunci cand mi-era frica. Ele sunt salvarea si pieirea mea. Ma pierd in idei, ma frang sub cuvintele tale indiferente. Cuvintele sunt ca pietrele. Poti alege sa cladesti cu ele un vis…sau sa le arunci in nestire, lovind totul in jur. Eu stau in bataia lor si am uitat sa ma feresc. Sau poate nu am invatat inca. Ma lovesc in plex, in burta, in cap… Ma ridic de jos si le adun cu grija si apoi, in umbra unui colt de lume unde imi oblojesc ranile, le rearanjez…ca sa para ca ma iubesti. E o iluzie, stiu. Dar e tot ce am.

Lumea e ca un carusel…in care fiecare alearga dupa cineva. Uneori se opreste si se da semnalul de intoarcere. Unii triseaza, sau poate din neatentie nu schimba directia de mers… si atunci se intalnesc pe drum. Dar cazurile astea sunt rare.

Ne dorim lucruri diferite, in momente diferite… La ce bun ca ai sa ma iubesti peste un an, daca eu imi voi fi plans toate lacrimile pana atunci? Iubirea umple sufletul de o ambrozie fermecata…care se scurge cu fiecare lacrima varsata, cu fiecare lovitura incasata in dreptul inimii. La inceput crezi ca nu e posibil sa se termine vreodata. Dar legea gravitatiei e imuabila. Toate se duc in pamant…mai devreme sau mai tarziu.

Nu pot sa cersesc dragostea ta…cand vad ca nu ai nici un chef sa mi-o dai. O pastrezi poate pentru altcineva…sau te iubesti prea mult pe tine. M-as intoarce catre altul si i-as da tot ce am faurit pentru tine. Cu furie. Cu abnegatie…cu disperare. Dar vine seara…si visele isi cer drepturile. Inchid ochii si te vad pe tine. Trufas. Sclipitor. Asa cum te vreau. Asa cum nu ma vrei. Asa cum nu o sa te am, poate, niciodata.

Posted by grown_bitter at 22:36:18
Comments

One Response to “Zile de chin (I)”

  1. You are so totally right (write!)

Leave a Reply